1000 bpm, spechless, piele de găină. Ora 11.40 pm cu braţele deschise larg intră în top 3 moments ever. “E grav rău de tot”, la care eu “Lejeeeeer!!!”. Un funny feeling mă încearcă. Oarecum e mai rău decât funny feeling? Că funny feeling e într-un anume fel nice.

Adică ştii oricum că până la urmă tot de rău ajunge să fie, dar mai cazi puţin şi te întrebi dacă toate se mişcă la rândul lor, în ordinea firească sau dacă cineva a dat un ghes roţii în care sălăşluim şi acum roata fuge. Şi tu stai în ea, neputincios. Stai şi te dai de-a rostogolul, aşteptând să o ia mai repede la vale. Sau poate să se oprească.

Dar roata face pac o dată, pac de două ori, face pac şi a treia oară şi cade. Da da, cade rău spre stânga. Şi fiinţele care locuiau în ea ies la iveală, colorate. 2. Fluturi care îşi reneagă trecutul de coconi şi aşteaptă zile calde

Păcat că fluturii mor cam repede şi tu te duci cu ei, spre oarecum .