Ştiţi plăcuţele alea de la Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor, nu? Cum nu? Alea pe care scrie ceva de genu’ În acest serviciu nu se primesc atenţii. Acolo unde am stat eu cu bonu’ de ordine în mînă 2 ore pînă mi-a venit rîndul să-mi rezolv o treabă de 2 minute jumate. Ei bine, ieri, 07.01.2010, în jurul orei 13:10, la ghişeul 31 de la parter, ghişeu în faţa căruia aşteptam eu să îmi fie acceptat dosarul de înmatriculare al ei s-a întîmplat o chestie frumuşică foc.

Vine un nene “cu grade” la doamna din spatele ghişeului, îi aruncă pe masă o foiţă de 50 de lei, una bucată dosar şi o foiţă pe care era scris un număr de înmatriculare şi îi “şopteşte” în valoarea de vreo 90 de decibeli următoarea frază: “După ce îl rezolvi pe domnu’ nu treci mai departe, te ocupi de treaba asta”. Treabă aia era fix treaba pentru care stolul muritorilor de rînd vegeta ore în şir la cozi, geană pe afişajul cu numerele de ordine. Întrebarea mea este următoarea: Ce era cu ăia 50 de lei? Că numerele preferenţiale costă mai mult de 50 de lei. Iar dosarul ăla avea scris pe el numărul pe care posesorul îl dorea. Era ceva de genul B 666 YGT sau YTG.

În aceeaşi ordine de idei, iată ce au înţeles românii din noile numere de înmatriculare pe care le pot avea:

Iubesc ţara asta ca Hitler pe jidani, vorba cîntecului.

Apropo, prima poză e de pe mediafax, via google. Sue me, assholes!

Related posts:

1. Muntele i-a provocat. Ei l-au învins
2. Care este serialul vostru preferat?
3. Urăsc Crăciunul. Crăciun fericit!